Via Fabio Filzi 30 VIAREGGIO ITALIA
+39 324 585 0771
viareggio@mitropolia.eu

Taina Împărtășaniei


Învățătura de credință ortodoxă

1. Cine are dreptul de a da Sfânta Împărtășanie?

Numai preotul (sau arhiereul). Diaconul poate împărtăși la vreme de mare nevoie pe mireanul ce se apropie de moarte, numai dacă e lipsă de preot. Dacă într-un asemenea caz lipsea și diaconul, dar erau la îndemână Sfintele Taine, Sfântul Simion al Tesalonicului – pentru cazuri “de mare nevoie și cu multă luare aminte” – îngăduia prin pogorământ că, chiar și un cântăreț sau un credincios mai curat și mai cucernic să poată împărtăși pe cel ce e pe moarte, spre a nu răposa acesta lipsit de merindea vieții celei veșnice. Călugării și pustnicii, care viețuiesc în locuri depărtate de biserici și de preoți, de asemenea se pot împărtăși singuri, dar cu o anumită rânduială.
 

2. Când și de câte ori pe an se cuvine să se împărtășească credinciosul?

Împărtășirea creștinului fiind strâns legată de spovedanie sau mărturisire, tot ce am spus despre timpul sau termenele de spovedanie se potrivește și aici. Adăugăm ce spun despre acest lucru Povățuirile din Liturghier: “Preoții de enorie să învețe pe poporenii lor că, într-un cuget curat, atât parte bărbătească cât și femeiască, de va fi cu putință la praznice, iar de nu, negreșit în cele patru posturi de peste an, să se pregătească pentru Sfânta împărtășanie… Iar de vor vrea sa se apropie de Sfânta Împărtășanie și afară de cele patru posturi obișnuite, să postească mai înainte… și să se pregătească după rânduială, prin mărturisirea păcatelor…”. De dorit este ca fiecare creștin să se împărtășească cât mai des, bineînțeles pregătindu-se din vreme pentru aceasta (I Cor. 11, 28-29).
 

3. Cine se poate împărtăși?

Numai cei pregătiți și vrednici, căci așa ne învață Sf. Apostol Pavel: “Să se cerceteze omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar; căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului” (I Cor. 11, 28-29). La fel ne învață și Sfinții Părinți.

În general, sunt opriți de la împărtășire cei vinovați de păcate grele (lepădare de credință, ucideri, desfrânare, curvii, furturi și hoții, cămătarii (Can. 32 al Sf. Nichifor Mărturisitorul (La Nic. Milas, op. cit., vol. II, part. II, p. 239), cei ce umblă cu farmece sau vrăji și descântece), după cum scrie în Molitfelnic la învățătura pentru canoanele de spovedanie, și aceia pe care îi va gasi nevrednici duhovnicul. Dar chiar cei curați și vrednici nu se pot împărtăși fără pregătirea trebuincioasă.
 

4. Cum se cuvine să ne pregătim pentru împărtășire?

Pregătirea pentru împărtășire este trupească și sufletească. Ea constă din:

a) spovedanie (mărturisirea păcatelor), fără de care nimeni nu se poate împărtăși. Numai copiii până la vârsta de 7 ani sunt scutiți de spovedanie;

b) împăcarea cu toți. Să nu fii certat cu nimeni și să nu ai nimic împotriva cuiva;

c) înfrânarea de la orice poftă (împreunarea trupească) cel puțin cu câteva zile înainte (Sf. Ap. Pavel, in Epist. 1 catre Cor., 7,5; Timotei, Episcopul Alexandriei, Can. 5 (la Milas, op. cit., trad. p. 152), Sf. Simion al Tesalonicului, Rasp. la întreb. 16, trad. rom. p. 315; Tipicul cel Mare (al Sf. Sava), cap. 34, p. 42) și abținerea de la mâncare și băutură în ziua împărtășirii; numai celor bolnavi pe moarte li se poate da Sfânta împărtășanie pe mâncate(Sf. Nichifor Mărturisitorul, Can. 9, (la Nic. Milas, op. cit., trad. p. 231));

d) citirea pravilei pentru împărtășire, adică a rugăciunilor pregătitoare pentru împărtășirea cu vrednicie, pe care uneori le citește preotul în numele credincioșilor, în biserică, înainte de impartașire. (Vezi-le în Ceaslov sau în Cartea de Rugăciuni).
 

5. Când și cum se împărtășesc credincioșii (mirenii)?

Credincioșii (mirenii) se împărtășesc afară din Altar, în fața ușilor împărătești, după ce se împărtășesc sfințiții liturghisitori, anume atunci când răsună chemarea: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați”. În fruntea lor, adică îndată după clerici, se împărtășesc mai întai slujitorii bisericești inferiori, care au hirotesie de ipodiaconi, citeți sau cântăreți, apoi călugării fără hirotonie și în fine credincioșii de rând. La vremea cuvenită se apropie fiecare cu cuviință și cu evlavie, în liniște și cu bună rânduială, întâi bărbații, începând cu cei mai bătrâni, apoi femeile și în urmă copiii, ținând în mână câte o lumănare aprinsă, în semn de bucurie și cinste pentru Stăpânul Hristos al Cărui Sfânt Trup și Sânge îl vor primi în casa trupului și a sufletului lor. Înainte de a-i împărtăși, preotul citește, în inimile lor și în auzul tuturor, rugăciunile pe care le zic și sfințiții slujitori în altar în timpul împărtășirii lor: “Cred, Doamne, și mărturisesc…”, “Cinei Tale celei de taină…” și “Nu spre judecată sau spre osândă…”. Bun și frumos este obiceiul vechi ca, înainte de împărtășire, fiecare să-și ceară iertare de la toți cei din biserică, sărutând cei mai mici mâna celor mai mari în semn de supunere și de respect (copiii față de părinți, finii față de nași). Spre deosebire de clerici, credincioșii primesc deodată atât Trupul cât și Sângele Domnului din potir, cu lingurița, din mâna preotului, care spune de fiecare dată: “Se împărtășește robul (roaba) lui Dumnezeu (N) cu cinstitul și Sfântul Trup și Sânge al Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”.
 

În timpul când se împărtășesc credincioșii, la strană se cântă chinonicul, adică imnul împărtășirii: “Trupul lui Hristos primiți… ” sau “Cinei Tale celei de taina…”.
După împărtășire fiecare iși șterge buzele cu ștergarul din mâna preotului, sărută Sfântul Potir, ca pe însăși coasta lui Hristos, din care a curs sânge și apă, și se închină mulțumind lui Dumnezeu. Apoi primește anaforă, la Paște artos sau “Paște mic”, puțin vin pentru a-și clăti gura și pentru ca sa nu mănânce altceva dupa Sfânta împărtășanie. Cel ce a primit Sfânta Împărtășanie se cuvine să nu mai sărute icoane sau mâna cuiva, să nu scuipe pe jos și să aibă grijă mai cu seamă ca nici un cuvânt de ocară, de blestem, de clevetire sau orice vorbire deșartă să nu spurce gura sa, pentru cinstirea dumnezeiescului Trup și Sânge pe care l-a primit în ea.
 

6. Cum se face împărtășirea bolnavilor?

Bolnavii pot fi împărtășiți de preot afară din biserică, adică la casele lor, sau la spital, cu particele din Sfântul Trup, Sfințit anume pentru acest scop în Joia Patimilor și păstrat în Altar, în chivotul de pe Sfânta Masă. În aceste cazuri, împărtășirea se face după o rânduială deosebită, înscrisă în Molitfelnic (Rânduială, ce se face când se va întâmpla a se da foarte grabnic celui bolnav împărtășirea). Nu se poate da însă Sfânta Împărtășanie bolnavilor căzuți în stare de inconștiență, nesimțire sau celor ieșiți din minți, nebuni.


WhatsApp chat